Între mănăstirile Varlaam şi Sfânta Treime, la sud-est de Marele Meteor, pe culmea unei stânci zvelte, verticale, din pădurea de piatră de la Meteora, se află Mănăstirea Rousanou. Este un ansamblu încântător, cu patru etaje, care a căpătat forma arhitectonică de bază în deceniul trei al secolului al XVI-lea. Biserica şi câteva chilii se situează la parter, iar la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii şi alte încăperi auxiliare.
Vizitatorul care trece pe la poalele acestei stânci este cuprins de un sentiment de teamă şi admiraţie privind laturile aproape vericale ale stâncii care se continuă cu zidurile mănăstirii. Întreaga suprafaţă a vârfului stăncii constituie incinta mănăstirii. Ca şi la celelalte aşezăminte de la Meteora, la început accesul se făcea cu ajutorul scărilor de sfoară. Mai târziu au fost construite două poduri de lemn, iar în 1936, pornind din versantul opus, au fost construite două poduri de piatră. Numele mănăstirii provine de la satul Rosana din Tessalia în care s-a născut cel dintâi ctitor.
Izvoarele istorice precizează că Mănăstirea Rousanou a fost întemeiată în anul 1288 de călugării Nicodim şi Benedict. În anul 1545 a fost renovată şi completată cu alte construcţii de către călugării Maxim şi Ioasaf din Ioannina. Biserica mănăstirii are hramul Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, este decorată cu minunate fresce şi are odoare deosebite printre care icoane, vase de cult, cruci, odăjdii şi moaşte ale sfinţilor. Din punct de vedere arhitectural, este o biserică bizantină cu turle, cu trei spaţii decorate cu picturi murale remarcabile, inspirate din ciclul istoric şi liturgic al bisericii ortodoxe. Iconostasul este sculptat în lemn şi poleit cu aur, iar strana de închinare la icoana Născătoarei de Dumnezeu este împodobită cu modele măiestrit lucrate în sidef. Frescele despre care inscripţia spune că au fost realizate în anul 1561 cu participarea stareţului Arsenie, se păstrează într-o formă foarte bună în pofida vechimii lor de peste 400 de ani. Aici se află unul dintre cele mai importante şi mai strălucitoare ansambluri picturale ale perioadei postbizantine. Frescele care acoperă tot naosul şi pronaosul, aparţin şcolii cretane (după estimările specialiştilor, ucenicului lui Theofanis din Creta, Georgi).
La Mănăstirea Rousanou, pe lângă Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos, la 4 decembrie se cinsteşte cu deosebită evlavie Sfănta Muceniţă Varvara.
Pe la mijlocul secolului al XVI-lea a funcţionat la Mănăstirea Rousanou un atelier de manuscrise.