Viaţa călugărilor la Meteora este o cale de încercare, un urcuş dur, o luptă continuă între rău şi bine având drept unic scop câştigul bucuriei prin căinţă şi rugăciune. Păcatul, căinţa, salvarea, sunt coordonate ce presupun o înclinaţie interioară a monahilor spre descoperirea sufletului astfel încât să poată lua parte la divin. În inimile lor trăieşte o altă lume, liberă de violenţa stihiilor.
În rugăciune şi post, prin voinţă şi supunere, în izolare şi în lipsuri, călugării de la Meteora au fost şi sunt de sute de ani străjeri de neclintit ai ortodoxiei. Cele peste 1000 de stânci abrupte şi foarte înalte, cu singurătatea şi tăcerea lor, care crează vizitatorului – pelerin stări de extaz, teamă şi meditaţie, au devenit pentru asceţi o oază spirituală, sprijin sufletesc pentru îndepărtarea păcatului şi practicarea rugăciunii minţii. Mediul îi supune, iar psalmii îi îndrumă cu muzica lor domoală.
Cele 24 de ore ale zilei sunt împărţite între rugăciune, muncă, studiu şi odihnă. Rugăciunea se face mai ales în timpul nopţii, în biserică. După rugăciune, călugării se ocupă cu primirea pelerinilor, cu pictura de icoane, sculptura în lemn, studiul textelor bisericeşti şi al muzicii bizantine, cu munci gospodăreşti zilnice, necesare.
Călugării de la Meteora se supun continuu unui dialog cu ei înşişi şi prin interiorizare ajung la o conversaţie tainică cu Dumnezeu. Mărturisesc, sprijină adevărul şi veghează neîntrerupt pentru schimbarea internă ce îi va face demni de cunoaşterea spirituală. Imnurile sfinte proslăvite cu pioşenie noapte şi zi, exprimă bucuria ce le umple sufletele curate care se înalţă către Dumnezeu.
Odoarele, valorile păstrate astăzi la mănăstirile de la Meteora, pe care monahii le prezintă vizitatorilor cu mândrie, sunt numeroase. Moaşte ale sfinţilor, obiecte de artă, cruci din lemn sfânt, minunate icoane şi manuscrise vechi, Sfinte pocaluri şi Evanghelii, toiage arhiereşti şi odăjdii aurite, opere de artă miniaturală şi sculpturi în lemn, fresce deosebite aparţinând atât şcolii cretane cât şi celei macedoniene, constituie numai o parte a acestei preţioase comori. În arhivele şi muzeele mănăstirilor se păstrează înscrisuri vechi, acte de consacrare, de donaţie, de ritual, sigilii, ştampile de plumb şi obiecte de mare valoare istorică şi artistică ce descoperă şi aduc în faţa contemporaneităţii treptele istorice ale Meteorei şi leagă cu acte aceste locuri de evenimente de importanţă remarcabilă. Între manuscrisele vechi care se păstrează, unele sunt pergamente, altele sunt pe mătase sau pe hârtie.
La Meteora au existat ateliere unde se creau sau se copiau texte cu conţinut religios, teologic, vieţi ale sfinţilor sau lucrări cu caracter ecleziastico-muzical, dar şi scrieri ale clasicilor antici greci. În trecut, datorită mijloacelor tehnice, transcrierea se făcea cu dificultate, iar scrierea unei cărţi era un adevărat act de măreţie.